In cealalta parte a blogului voi incerca sa imi urmez o pasiune care am dobandit-o nu de foarte multa vreme, adica pasiunea pentru povesti, basme, epopei sau alte scrieri de genul acesta. Acest blog, in timp, ar trebui sa ajunga o culegere de povesti din viata diferitor popoare. Nu vorbesc acum de basmul cult, acesta este un gen de poveste cunoscuta la un nivel destul de larg, care inafara de latura s-a de basm are si o latura comerciala. Aici voi incerca sa aduc in discutie basme populare ale diveritor popoare, povesti venite din adancul constiintei colective, mitologiiale anumitor culturi s.a.m.d.

Cred ca este important ca oamenii sa intre in contact cu aceste povesti populare, fie ele romanesti, sud americane, asiateice sau de oriunde altundeva de pe glob deoarece acestea contin ceva ce societea moderna “reuseste” sa ignore. Aceste povesti contin dovezi extraordinare de inteligenta populara, o inteligenta a simplitatii, a naturalului, a comuniunii cu elementele naturale sau supranaturale care ne inconjoara, fara a fi “poluate” de elemente stilistice cliseu sau de dorinta de a parea inteligent. Se poate descoperi, in acest tip de basme, ca oamenii care nu incercau sa para inteligenti, care doreau doar sa exprime viata lor, morala lor sau modul de a recepta tot ceea ce ii inconjoara, devin uneori oameni care transmit conceptul de inteligenta la un alt nivel. Nu vorbesc acum de sensul formal al cuvantului inteligent ci de ceva mai adanc decat acesta, o inteligenta gasita undeva in capacitatea umana de qa intui lucrurile nu de capacitatea de a le rationa.

Sper ca voi, vizitatorii sa va simtiti bine citind aceste povesti si sa incercati sa intuiti si voi, fara a diseca rational fiecare cuvant, care este sentimentul pe care acest stramos al nostru a incercat sa ni-l descrie prin cuvinte.

Mentionez din nou ca nu este vorba de creatii proprii (cel putin nu in categoria care se va intitula “Povestile”) ci de o culegere care voi incerca sa o realizez.

Multumesc tuturor celor care citesc acest blog si ii invit sa viziteze periodic pagina pentru a cauta noile aparitii.

Am fost placut surprins sa vad ca primul post care se genereaza automat avea un titlu pentru impatimitii de IT: “Hellow, World!”. Abia dupa accea mi-am dat seama ca acesta este un titlu care practic trece de aceasta “glumita” folosita in bransa si ca e chiar pe bune. Cand deschizi un blog, chiar dai Buna ziua intregii lumi. Da … este adevarat ca in principiu acest blog va fi citit doar de prietenii si cunostintele tale, dar nu se stie niciodata cand cineva, stand cu Google-ul deschis va tasta, jucandu-se pe tastatura ceva de genul: “lkjhguo” si apoi va da Enter… just for fun. In acel moment acel om e posibil sa dea de blogul asta si sa citeasca unul sau doua post-uri… in acel moment… “Hello World!” devine ceva pe bune.

Nu cred ca foarte multi oameni ce isi fac bloguri (tot felul de copile si baietei care se cred foarte destepti) realizeaza ca lucrurile ce le scrii aici te duc in lume, adica im momentul cand faci un post, acesta devine mesagerul tau, lumea isi va face instant o parere despre tine. De aceea cred ca am si amanat asa mult deschiderea unui blog. In orice caz, promit sa nu fac posturi doar de dragul de a le face! Voi scrie doar in momentul in care voi crede ca am ceva de spus.

In concluzie, fie ca va fi o parere buna sau proasta, dulce, sarata sau amara, as dori ca toti ce ajung pe acest blog, fie intentionat sau din greseala, sa aiba o parere. Cea mai grava sanctiune ce poate fi adusa ideilor unui om este indiferenta, deoarece arata ca respectivul nu a emis cu adevarat idei, ci doar o adunatura de cuvinte imprastiate… fie in atmosfera, fie pe o bucata de hatie, fie in spatiul virtual.

Multumesc celor care citesc si celor care vor citi.